Speranță pentru Albert la Centrul de recuperare Maria Beatrice,Alba Iulia…

În urmă cu cateva săptămani,pășeam pentru prima dată,încrezători,curioși și emoționați,pragul Centrului de recuperare Maria Beatrice,Alba Iulia.Am fost primiți neașteptat de bine,intr-o atmosferă familială.Despre condițiile,serviciile dar și despre intreaga echipă,pot vorbi doar la superlativ.Mă declar foarte mulțumită,extrem de încantată.Cu siguranță Centrul Maria Beatrice este o reala șansă pentru Albert,pentru toți copiii cu nevoi speciale.În Centrul Maria Beatrice există speranță.Cat despre supereroul nostru nu am decat cuvinte de laudă.A trecut cu brio cele două săptămani de recuperare.A muncit și s-a străduit cu toate forțele lui să facă față programului încărcat.Suntem tare mandrii de el.Cu certitudine Centrul Maria Beatrice va fi pentru Albert o a doua casă.Reușita noastră după cele două săptămani,este că am plecat cu o evoluție favorabilă in mers și echilibru.Experiența la Centrul Maria Beatrice ne-a hranit speranța si ne-a facut să vedem viitorul lui Albert,înflorind cu progrese mărețe.Deplasarea noastră la Alba Iulia nu ar fi fost posibilă,dacă nu ați fi existat voi,cei care îi sunteți aproape lui Albert,cei care ii oferiți sprijin și ajutor necondiționat.Pentru voi,oameni speciali vă purtăm recunoștință maximă.Cu voi alături,drumul lui Albert în recuperare e mult mai ușor!

Leutul meu…

Incepand din luna iunie am traversat o perioada mai dificila….Ne-am confruntat cu recidivarea unor probleme medicale ale lui Albert.Spre disperarea noastra…crizele epileptice au reaparut,lipsa poftei de mancare s-a reinstalat si varsaturile tot mai dese ne-au chinuit…Motiv pentru care au urmat ceva zile de spitalizare…Ingrijorati si nelinistiti ne-am internat pentru investigatii neurologice la spitalul Victor Gomoiu.Schimbarea schemei de tratament s-a dovedit a fi benefica…de la aproape 20 de crize pe zi,acum numaram zilnic doar 2,3 si speram sa scapam de ele de tot cat mai curand.Si parca sa le faca in ciuda crizelor,Albert nu si-a pierdut din achizitiile motorii pe care le dobandise pana ca ele sa reapara.

Incet,incet si cu multa rabdare ne-am revenit si digestiv,fiind nevoiti sa reintroducem in medicatia lui,nexium si motilium..Astfel acum accepta mai usor mancarea iar numarul varsaturilor au scazut treptat.

Si pentru ca in viitor Albert v-a avea nevoie de o noua interventie pe inimioara,a fost necesar un nou control de specialitate,in Germania,acolo unde suntem in evidenta de ceva timp.A urmat un cateterism de control,in timpul caruia s-a descoperit ca unul din cele doua stenturi pe care le are Albert la inimioara,s-a stenozat,si astfel a trebuit dilatat.Recuperarea dupa anestezie a fost una surprinzator de usoara..Albert a rezistat eroic si de aceasta data.Iesind triumfator din aceasta perioada complicata ,ne-a confirmat inca o data ca este un invingator,ca este un rezervor infinit de vointa si putere.

Cu multa speranta,visam acum la o perioada linistita,echilibrata,care sa ne ajute sa ne reincarcam bateriile,sa fim pregatiti cu resurse proaspete pentru ce va avea sa urmeze….

6 ani…

Deseori mi se intampla sa alerg cu gandul,plin de nostalgie, la trecut…mai exact la ziua care ne-a marcat intr-un fel sau altul existenta,sensul si drumul in viata.La ziua care se astepta sa fie pentru noi,cea mai fericita,unica si semnificativa-venirea pe lume a primului nostru copil-Albert.O zi care ne-a surprins total nepregatiti pentru ce avea sa urmeze.O zi in care am infruntat cu greu si cu durere in suflet,vestea ca Albert este un copil special,ca este altfel decat ceilalti copii,ca este bolnavior..

Senzatia ca totul se darama in jurul nostru,sentimentul de panica,teama si disperare,de necunoscut si de neputinta ne-au paralizat efectiv simturile si sufletele.Ne-am inecat in lacrimi,ne-am pus o mie de intrebari,am refuzat si am negat mult timp ca tot ce ni se intampla noua este real.

Au trecut de atunci 6 ani…6 ani care au fost umbriti de nenumarate momente critice…dar dupa fiecare,Albert renastea si se agata de viata cu o forta de nedescris,ca un adevarat luptator…6 ani in care am avut doua domicilii,spitalul devenind a doua casa iar medicii,parinti adoptivi…6 ani in care lacrimile din suflet nu au incetat sa curga…6 ani in care am invatat sa acceptam,sa intelegem si sa traim cu tot ce inseamna diagnosticele lui Albert…6 ani in care de nenumarate ori am simtit ca suntem la capatul puterilor…insa era de ajuns atunci sa ne ridicam privirea catre el si ne insufla forta de a nu renunta,de a nu abandona,de a ne ridica si de a ne infrunta orice temere…6 ani in care au existat si momente de fericire,fiecare evolutie,oricat de mica,dandu-ne aripi si umplandu-ne sufletul de bucurie si multa speranta…6 ani.

Astazi dupa 6 ani,de ziua lui,mami si tati,ii promitem ca vom face tot ce ne sta in putinta ca viata lui sa fie una frumoasa si colorata,ii promitem dragostea noastra neconditionata,ii promitem ca il vom proteja de toate rautatile si ca ii vom alina suferinta atunci cand ea va apare,ii promitem ani plini de rasfat,ii promitem ca ne vom stradui sa fim cei mai buni parinti,ca vom lua cele mai bune decizii astfel incat el sa creasca si sa evolueze frumos,ii promitem ca vom gasi de fiecare data cate o portita de salvare…

Ii promitem toate astea,pentru ca de 6 ani,Albert este ratiunea noastra de a trai,este copilasul nostru frumos,puternic si perfect.

Astazi de ziua lui ii dorim ca sanatatea sa nu-l ocoleasca,zambetul curat sa nu-l paraseasca si fericirea din ochisorii lui sa sporeasca.

La multi ani leutul  nostru puternic…

Primii pasi cu hamul Upsee…

Cineva l-a numit hamul sperantei,si pe buna dreptate…Este inventia unei mamici, a unui copil cu dizabilitati,idee preluata si pusa in practica de firma FireFly.Este un ham care ofera posibilitatea copilului sa se deplaseze,sa paseasca in acelasi timp cu un adult,sa se joace si sa descopere locuri inaccesibile pana nu demult.Odata ce informatia a ajuns la noi,am tinut mortis sa-l achizitionam.Si fiindca a fost destul de costisitor,intrarea in posesia hamului a fost posibila doar cu sprijinul celor care ne sunt alaturi inca de la inceput si care ne ofera ajutor neconditionat,..pentru asta inca o data le multumim din suflet.Ieri Albert a facut primii pasi cu propriul sau Upsee…si i-a facut cu zambetul pe buze si fericit.Inca un motiv in plus sa privim viitorul lui Albert cu multa speranta si cu incredere ca pasim pe un drum lung dar bun…Orice evolutie,orice noua achizitie motorie a lui Albert,oricat de infima ar fi,ne umple sufletele de bucurie…si asta e tot ce conteaza, ca Albert sa progreseze frumos si sa fie fericit…

Mai multe informatii le gasiti pe situl firmei FireFly….

Miracolele exista…

Miracolele nu sunt imposibile…Clar exista si de astazi voi crede in ele.Minunea pe care am tot asteptat-o,am trait-o de curand cu toata inima si fiinta mea…S-a revarsat asupra copilasului meu…Dupa 4 ani de investigatii,tratamente,interventie chirurgicala si regim alimentar strict,Albert e mai bine.Recent am fost la Bucuresti,la control,pentru o reevaluare chirurgicala..A urmat o noua endoscopie si o noua ph-metrie.Rezultatele au fost uimitoare,ne-au surprins si ne-au  lasat cu gura cascata si cu ochii in zare.Rana de pe esofag a disparut.Nici urma de inflamatii,ulceratii si polipi..parca nici nu au fost acolo vreodata.Da…Albert s-a vindecat de esofagita…Toata evolutia in bine a inceput o data cu schimbarea tratamentului neurologic care a dat rezultate marete in cateva luni.Nu cred ca este o coincidenta,cred cu certitudine ca evolutia digestiva este strans legata de cea neurologica,lucru confirmat si de doctori.Spre bucuria noastra,din cocteiul de medicamente ni s-au extras trei,urmand dupa 6 luni o endoscopie de control,in lipsa lor.Si cand ma gandesc ca acum aproape un an traiam zile de cosmar si ma innecam in lacrimi cu gandul la o noua interventie chirurgicala care presupunea instalarea unei gastrostome.                                                                                                                    Sunt fericita ca nu suntem singuri in aceasta lupta si ca pot impartasi cu voi aceasta bucurie.Toate rugaciunile si gandurile voastre bune se resimt asupra noastra de fiecare data. Imi doresc ca viata sa nu fie zgarcita cu astfel de momente de bucurie…imi doresc pentru puiul meu la cat mai multe minuni…Albert este dornic sa lupte si ii amintesc in fiecare zi ca este cel mai puternic si cel mai curajos copilas,in ciuda tuturor diagnosticelor crunte pe care le poarta.

Recuperare la Baile 1 Mai…

Dupa o perioada de trei saptamani,internati la centrul de recuperare 1Mai,Bihor,perioada in care Albert a beneficiat zilnic de diverse proceduri(masaj,kinetoterapie,impachetari cu parafina,hidroterapie)surprinzator rezultatele au inceput incet,incet sa apara.Ne-am intors cu achizitii noi,in sensul ca avem imbunatatiri la nivelul echilibrului,al atentiei,se agata de marginea patului,se ridica in genunchi,adopta cvadrupedia si o mentine cateva secunde bune stimulat de jucaria lui preferata iar interesul pentru jucarii este unul mai mare.

Chiar daca progresam lent,pentru noi fiecare evolutie oricat de infima,ne bucura si ne hraneste speranta ca se poate in ciuda tuturor diagnosticelor crunte pe care le are Albert.Drumul  recuperarii va fi cu sigurata unul lung si anevoios,dar nu ne vom da batuti niciodata.

Din punct de vedere digestiv,si aici ma refer la esofagita de care sufera,Albert e un pic mai bine si cred ca suntem in sfarsit pe drumul cel bun.Accepta mancarea cu multa usurinta,portia de hrana este una mai mare,nu a mai varsat in zat de cafea(sange digerat)din mai 2013 si a luat si in greutate.Semne bune…In viitorul apropiat va urma o noua evaluare endoscopica care ne spune clar daca rana de pe esofag s-a ameliorat sau ca e spre vindecare.Insa pana atunci avem o programare in Germania,pe 20 februarie,pentru control cardiologic,de unde speram sa ne intoarcem numai cu vesti satisfacatoare.

 

 

„Naţionala lui Albert” – Articol publicat in Monitorul de Suceava

Suceveanul Lucian Goian, fost fotbalist  la Dinamo şi Astra, actualmente jucător la echipa Beijing Baxy -China, este inițiatorul unei campanii inedite de întrajutoare. Adună tricouri de la jucători cunoscuţi şi le vinde la licitaţie pe contul său de Facebook. Iar banii strânşi din vânzarea tricourilor îi trimite direct în conturile părinţilor lui Albert, un copil de cinci anişori care nu a spus niciodată mama sau tata.

Albert nu vorbeşte, pentru că este bolnăvior. Nu poate sta în picioare, iar până la aproape un an şi jumătate nu a luat în mână nici o jucărie, deşi părintii i-au umplut pătuţul cu tot felul de animăluţe din pluş.

„De fiecare dată s-a agăţat de viaţă ca un scai”

La trei zile după naştere, Albert a fost diagnosticat cu o malformaţie cardiacă severă şi a fost supus la două intervenţii chirurgicale la Târgu-Mureş.

„Neşansa lui a fost că la ambele operaţii a făcut complicaţii foarte urâte, adică la prima operaţie a făcut un accident cerebral, iar la a doua a făcut un stop cardio respirator, 20 de minute a stat fără oxigen”, îşi începe trista poveste Simona Puşcaşu, mama lui Albert.

Au apărut ulterior probleme neurologice, iar apoi micuţul a fost diagnosticat cu o formă de epilepsie severă la copii, cu retard neuro-psihomotor şi crize epileptice. Ca şi când nu ar fi fost de ajuns, destinul i-a mai dat o lovitură, Albert suferind şi mai multe hemoragii digestive.

Au urmat alte intervenţii chirugicale.

„Au fost foarte multe momente critice, aşa ca să le zic, şi de fiecare dată s-a agăţat de viaţă ca un scai”, povesteşte mama lui Albert, dându-i lacrimile.

Micuţul lor nu a râs şi nu a plâns multă vreme. Stătea doar pe spate, cu privirea în gol, închis în propriul său univers. Când a plâns prima oară, părinţii nu ştiau cum să reacţioneze.

L-au luat în braţe şi i-au sărutat lacrimile.

„Sunt nişte emoţii foarte mari pe care mulţi dintre noi nu le bagă în seamă, pentru părinţi cu copii normali, plânsul unui copil pare supărător şi isteric câteodată, dar pentru noi a fost o mare bucurie”, completează Simona Puşcaşu.

Speranţă pentru Albert

Simona Puşcaşu şi-a făcut o pagină pe internet – „Speranţă pentru Albert”, în care a început să scrie despre drama micuţului pe care l-a adus pe lume, sperând că cineva va citi acele rânduri şi îi va ajuta să poată lupta pentru copilaşul lor.

„Chiar dacă soarta nu l-a ajutat pe Albert să se nască sănătos, chiar dacă este condamnat să trăiască într-un univers cunoscut numai de el şi să fie prizonier al propriului corpuşor, luptând cu diagnostice cu nume ca de balaur, nu totul pare a fi fără speranţă. Suntem convinşi şi credem că Dumnezeu, regizorul vietii noastre, nu ne va părăsi şi va scrie în continuare scenariul astfel încât viitorul lui Albert să capete culoare”, este un pasaj din textele postate pe pagina de internet.

Iar Dumnezeu nu i-a părăsit.

Speranţa care a apărut în viaţa lui Albert a venit tocmai de la mii de kilometri distanţă. Din Beijing – China.

Lucian a aflat de acest caz de pe internet.

„Cred că să fii părintele unui astfel de copil, cu astfel de probleme, este foarte greu, te macină enorm de mult… ok, ei nu o să renunțe niciodată pentru este copilul lor, e  clar, dar nu vreau să mă gândesc câte nopţi nedormite şi câte probleme au avut cu el”, îmi povesteşte Lucian, venit într-o scurtă vacanţă la Suceava.

Soţia lui Lucian, fosta jurnalistă sportivă şi prezentatoare TV Anda Banu, care s-a implicat şi ea activ în proiectului soţului ei, povesteşte că „el (n.r.-Lucian) e genul de om care în momentul în care face ceva, face serios şi se implică sută la sută şi aveam convingerea asta, ştiam că o să o facă”.

„Naţionala” lui Albert

Primul tricou scos la licitaţie pe Facebook a fost cel al lui Frederik Kanoute, fotbalistul care a jucat la cluburi mari din Franţa, Anglia şi Spania, iar acum este jucător tot în Beijing, la o altă formaţie decât cea a lui Lucian.

Totuşi, asta nu l-a împiedicat să intre în echipa jucătorilor care au răspuns afirmativ campaniei pentru Albert.

I-au urmat în lot Bogdan Lobonţ, Dorin Goian, fratele lui Lucian, Ionel Dănciulescu, Vlad Chiricheş, Iasmin Latovlevici, Cosmin Raţ, Gabriel Torje, Eric de Oliveira, Ciprian Marica, Alexandru Bourceanu şi mulţi alţii. Chiar şi Francesco Totti, legendarul căpitan al Romei, a acceptat să doneze unul dintre tricourile sale pentru această campanie.

„L-a întrebat odată cineva cât va mai continua campania şi a răspuns atâta vreme cât fotbaliștii o să îmi mai răspundă la telefon”, completează Anda.

S-au strâns mii de euro din vânzarea tricourilor, iar banii au mers direct în contul deschis de părinţii lui Albert.

„Nu trebuie să rămânem indiferenţi la suferinţa semenilor, pentru că trebuie să-i dam şansa acestui copilaş să se joace cu frăţiorul lui, cu alţii copii, pentru că noi aşa am fost, am avut o copilărie frumoasă, nu am avut probleme şi trebuie să-i ajutăm pe cei care au probleme, fiecare cu cât poate. Uneori nu e nevoie să ajuţi neapărat material, poţi să ajuţi cu o idee sau cu o iniţiativă”, adaugă Lucian.

Albert nu îi poate scrie lui Moş Crăciun. Şi totuşi, la Moş Crăciun ajung scrisori în numele lui Albert. Le scrie mama lui, Simona, printre lacrimi, cu speranţa că Albert al ei va putea într-o zi să o strângă în braţe.

De Crăciun, îşi doresc pentru Albert un scaun şi un verticalizator terapeutic medical, special pentru copii cu dizabilități.

Tricoul de naţională al lui Dorin Goian, vândut la Gala „Top 10 Suceveni” cu 3.000 de lei 

La Gala „Top 10 Suceveni”, Lucian Goian a venit cu un tricou de naţională al fratelui său, fotbalistul Dorin Goian. Acesta din urmă a donat tricoul său purtat la meciul naţionalei României cu reprezentativa Ungariei (6 septembrie 2013), când ai noştri au câştigat cu 3-0, într-un meci contând pentru grupa D de calificare la Cupa Mondială din 2014, din Brazilia.

Tricoul a fost adjudecat, în cele din urmă, cu suma de 3.000 de lei, de Iosif Manuel, patronul caselor de amanet „Amada”.

Întreaga sumă a fost trimisă părinţilor lui Albert.

Click aici pentru reportaj video.

 

Noutati despre Albert-,,Speranta pentru Albert,,-campanie demarata de fotbalistul Lucian Goian

De la inceputul anului viata noastra penduleaza intre doua domicilii,unul dintre acestea fiind spitalul.La ultima postare va spuneam ca suntem programati la spitalul Victor Gomoiu,Bucuresti,la neurologie,pentru noi investigatii,RMN si schimbarea schemei de tratament,si asta pentru ca Albert ajunsese sa faca intr-o singura zi aproape sau mai mult de 20 de crize epileptice,crize chinuitoare si obositoare care-l tineau intr-o permanenta stare de somnolenta si ii stagna astfel evolutia motorie.Dupa aproape o luna de internare pot sa revin cu vesti imbucuratoare…De la 20 de crize pe zi ,acum face doar 3-4 crize,reusind astfel sa stea mai mult treaz,sa faca mai multe lucruri.Este mai atent la noi si la ce se intampla in jurul lui,ne urmareste,ridica mainile sa-l luam in brate,sta mult mai mult in sezut farasa cada pe spate,sta in picioare sustinut mult timp si paseste mai bine,si cea mai mare bucurie pentru sufletele noastre este ca Albert a inceput sa zambeasca si chiar sa rada cu sunete cand il gadilim.

Poate pentru multi dintre voi,aceste lucruri par a fi banale,dar pentru noi este un imens progres.In astfel de momente cred cu toata fiinta ca Doamne Doamne nu ne-a parasit si ca este alaturi de noi mereu…Am intalnit aici la spitalul Victor Gomoiu o echipa cu adevarat minunata.Vreau sa le amintesc pe doamna dr.RALUCA TELEANU si pe doamna dr.MAGDA SANDU,doi oameni binevoitori cu un mare caracter si adevarati profesionalisti.Multumim pentru toata grija si caldura de care am beneficiat pe toata sederea noastra acolo..multumim tuturor de acolo…

Pentru ca suntem la capitolul multumiri vreau sa-l amintesc si pe fotbalistul LUCIAN GOIAN,care a ales sa fie alaturi de noi,in lupta lui Albert pentru normalitate,demarand astfel o campanie caritabila-,,Speranta pentru Albert,,-scotand la licitatie tricori ale unor mari fotbalisti.Primii care au acceptat sa se alature campaniei sunt:FREDERIK KANAUTE,BOGDAN LOBONT,DORIN GOIAN, IONEL DANCIULESCU,VLAD CHIRICHES,IASMIN LATOVLEVICI,ALEXANDRU IONITA II,PAUL PARVULESCU,RAZVAN RAT,COSMIN MATEI,GABRIEL TORJE,ERIC DE OLIVEIRA,FLORIN GARDOS,CIPRIAN MARICA,FRANCESCO TOTTI,COSTEL PANTILIMON,IONEL DANCIULESCU,ALEXANDRU BOURCEANU,LUCIAN GOIAN,CATALIN MUNTEANU,CIPRIAN TATARUSANU,ADRIAN MUTU,ALEXANDRU MAXIM,DANIEL PANCU,GABRIEL TAMAS,COSMIN MOTI,LUCIAN SANMARTEAN,,HORIA TECAU()tenismen,VALENTIN LAZAR,FLORIN GARDOS,COSTEL PANTELIMON,CONSTANTIN BUDESCU,IRINA BEGU,OUSMANE NDOYE,DANIEL NICOLAE.Multumim lor,multumim neconditionat lui LUCIAN GOIAN pentru initiativa,multumim celor care au licitat si au castigat:ADI UISTU,MITICA CHESA,LUCIAN LUCI,MIRELA S MO,BRAUN EDMOND ALEXANDRU,CEZAR VOICULESCU,BOGDAN POPESCU,ANDREI DALCU,PETRU GIURCA,NASTASIA RADU,CIPRIAN FILIPCIUC,ANDREI MIHAI AMARIEI,ALIN CRETU,COSMIN OVIDIU COSMA,DRAGOS.M DRAGOS,ANDREI MIHAI AMARIEI,ADRIAN HEPATICUS,ADRIAN COJOCARU,IULIAN IULIAN,CAMELIA ANTONESEI,TYMY DAMIAN,ALEXANDRU FLORESCU,ISTERIE ISTERIE,COSTI CIOLTAN,CRISTIAN CAPAZU,MARIUS MOTEA.

O soarta plina de nesansa…

Cu ochii inlacrimati si cu o durere in suflet de nedescris presimt o perioada nefasta…Din nou sentimentul de teama,nesiguranta si ingrijorare a pus stapanire pe noi si se amplifica de la o zi la alta…Cat de cruda poate fi soarta cu un suflet de copil???
Revin cu o postare plina de vesti proaste..Avem cateva zile de cand ne-am intors de la Bucuresti.Ne-am internat la spitalul Marie Curie pentru noi investigatii,pentru a5a endoscopie digestiva si pentru o phmetrie.Am asteptat cu sufletul la gura rezultatul endoscopiei.Din nefericire nu a fost unul foarte imbucurator pentru noi.Rana de pe esofag persista si asta ne da bataie de cap din 2010,cand a fost pentru prima data diagnosticat cu esofagita de reflux grad D tip Los Angeles.Se presupune o noua evaluare chirurgicala,de data asta una mai dificila si mai urata,care presupune o gastrostoma(deschiderea chirurgicala a stomacului la peretele abdominal pentru a permite introducerea alimentelor in stomac printr-o sonda evitand astfel esofagul).Asa se intampla in cazul copiilor cu retard neuropsihomotor,in cazul carora vindecarea esofagitei este aproape imposibila.Gandul ca Albert nu va mai putea manca cu gurita lui si ca va trebui sa-l hranesc artificial printr-o sonda atasata direct la stomac,ma ingrozeste si-mi amaraste sufletul…Este atat de dificil de explicat prin ce trecem noi ca si parinti…Tristetea din sufletul nostru nu are nevoie de cuvinte…Avem nevoie de multa rabdare si multa putere pentru ca simtim cum ne prabusim de la o zi la alta…
Si de aceasta data ne incredem in Doamne Doamne..este singurul care ne poate da putere sa trecem si peste aceasta treapta psihologica,este singurul care va decide care va fi soarta lui Albert de acum incolo.
Singurul lucru bun este ca am reusit sa ajungem la dr.Teleanu,pediatru neurolog,care-l va evalua pe Albert(evaluare care presupune efectuarea unui RMN,scimbarea schemei de tratament) peste cateva saptamani cand ne vom intoarce la Bucuresti,de aceasta data la spitalul Victor Gomoiu.
Imi doresc din inima sa revin cu vesti mai bune,sa pot sa va spun ca ingerasul nostru este mai bine…Incontinuare Albert are nevoie de sprijinul vostru…
Conturile bancare deschise la BANC POST:
RO61BPOS34006322717RON02
RO93BPOS34006322717EUR02
SWIFT BPOSROBU(titular PUSCASU BOGDAN DANIEL(tata)-0740474743)
Va multumim anticipat…

Invitatie la concert caritabil…

Va invitam cu mare drag sa ne fi-ti alaturi la concertul caritabil,,URCUS SPRE INVIERE,,organizat de Asociatia Salveaza o Inima si Asociatia Studentilor Crestini Ortodocsi Suceava(A.S.C.O.R Suceava).Intregul eveniment este dedicat copilasului nostru Albert.Cei care va vor incanta sufletele sunt cei din Grupul Psaltic ,,MACARIE IEROMONAHUL,,.Evenimentul va avea loc la biserica Sfantul Dumitru Suceava pe data de 23 aprilie 2013 la ora 17.oo.